luni, 9 decembrie 2013

Steve Perry - Shadows of the Empire

Se vede încă de pe copertă cam cu ce se mănîncă această carte: face parte din ciclul Star Wars, la care destui scriitori - mai celebri sau de-a dreptul anonimi - au trudit de-a lungul anilor, de cînd Timothy Zahn a deschis drumul cu a sa trilogie a lui Thrawn. Cum adică nu știți cine e Thrawn? Păi este un amiral, un militar deosebit, cam albăstrui de felul lui, care conduce Imperiul Galactic după ce a doua Stea a Morții a fost distrusă în Return of the Jedi. A, voi chiar ați crezut că e ca-n basme, îi tai capul sau capetele balaurului celui rău și gata, te alegi cu fata împăratului de soție plus jumătate de împărăție? E ibine, nu! Han s-a ales cu într-adevăr cu Leia, fata ăluia negru de respira greu (asta pentru că împăratul, Palpatine, deh! nu s-a învrednicit de copii), Luke s-a ales și el cu sincere felicitări, dar Imperiul nu a fost complet distrus, ci o parte a lui a supraviețuit într-o formă oarecum modificată, mai benevolentă și milostivă, și va supraviețui încă niște decenii bune ... dar asta e o altă poveste.

Povestea din Umbrele Imperiului se întîmplă fix înainte de Return of the Jedi, practic cartea se încheie cu C-3PO și R2-D2 pe cale să fie trimiși ca soli de pace la Jabba the Hutt, iar planul de eliberare din carbonit a lui Han Solo tocmai a fost trasat pînă în anume detalii.

Și, dacă n-ați auzit de Thrawn, mai mult ca sigur că n-ați auzit nici de prințul Xizor, un reptilian (ce-mi plac numele astea - reptilieni, șerpilieni, balaurieni, gorilieni ...), marele și unicul stăpînitor al unei organizații criminale din inima Imperiului, pre numele ei Soarele Negru, că doar Darth Vader și  Împăratul sînt mari și tari, tocmai plănuind să vîneye ultimele rămășițe ale Alianței Rebele cu ajutorul Stelei Morții, ediția revăzută și adăugită, motiv pentru care îi ademenesc pe spionii Bothani credincioși Alianței în a pune mîna pe ceva ce seamănă a planurile respectivei Stele ... ehei ... și de aici se încurcă treaba, căci Vader are și el propria lui agendă, în care îl vrea pe fiu-său, Luke, să-l captureze viu și pe cît se poate nevătămat, ca să-l aducă pe calea cea dreaptă, cum ar veni de partea întunecată a Forței, despre care întotdeauna am crezut că e mult mai sănătoasă și mai directă, pentru că lasă loc și sentimentelor, chit că-s alea negative, furie, răzbunare și așa mai departe ...

Așa, deci ce ziceam?!?

Era vorba care va săp zică despre numitul Xizor, un individ fermecător, la propriu, pentru că știe lucra cu feromonii așa încît nici o femeie sau femelă de orice specie umanoidă nu-i poate rezista - și ca atare se gîndește el că ar fi frumos să-și desfășoare farmecele și asupra prințesei Leia, asta așa, ca bonus, pentru că a o captura pe prințesă înseamnă a-l atrage pe Luke s-o salveze și să fie prins la rîndul lui, ceea ce i-ar pune bețe în roate rivalului său Vader, pentru că, nu-i așa, Xizor și Vader se duelează pe tăcute pentru poziția de preeminență în ceea ce privește favorurile Împăratului, care Împărat, măgar cum îl știm, rînjește pe sub mustață, în fine, pe sub glugă, și îi joacă pe degete pe amîndoi , folosindu-se cu succes de banii și mercantilismul unuia și de aspectele de Forță ale celuilalt.

Ei, cam asta e, așa, într-un rezumat foarte rezumătos, povestea, care, după cum îi stă bine unei saga, mai ales uneia supercunoscute precum este Războiul Stelelor, e never-ending-story, căci fundația lui Lucas nu doarme, cîtă vreme mai e ceva de muls de la cititori și se mai găsesc aventuri de povestit, prostit și postat, păi tot o să ademenească scriitorii să le scrie ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu