marți, 10 decembrie 2013

Steve Lyons - Death World

Cartea de față face parte tot dintr-un ciclu, mai exact dintr-un univers la a cărui zugrăvire au contribuit o herghelie întreagă de scriitori (la fel ca în cazul anterior expus, adică Star Wars) despre care multă lume nu a auzit, sau, dacă a auzit, este din cauza jocului omonim lansat pe la începutul anilor 2000: Warhammer 40000.

Aici e vorba despre o planetă care își folosește toate resursele pentru a-i ține departe pe ocupanți, și cînd zic planetă care își folosește resursele, mă gîndesc la ceva în genul lui Solaris, adică planeta, nu oamenii ce o populează, sau orice altă rasă ce o populează, ecosistemul, biosfera, noosfera, cum vreţi să-i spuneţi nu! e chiar planeta, cam ca în acele caricaturi în care Pămîntul nostru cel de toate zilele mărturisește că este bolnav, are mîncărimi din cauza omenirii, noroc că aceasta nu va dăinui la nesfîrșit - e părerea caricaturistului, nu trageți în pianist! Numai că Solaris își mobiliza resursele dintr-un motiv care se duce mai mult către curiozitate decît către maliție, în timp ce planeta morții descrisă aici fadce totul ca să-i ucidă pe mercenarii care au ca misiune să depisteze și să ucidă un șef războinic (în engleză sună mai drăguț, îi zice Warboss) al orcilor - pardon, aici nu avem orci, ci Orki, dar tot verziturile alea rele sînt, cele pe care le ştim de la Tolkien și Warcraft încoace.


Plutonul ale cărui aventuri cazone le urmărim - o dirty-dozen aproape clasică - are de toate: şi veteranul hîrşit în lupte, şi comisarul sovietic (jur că aşa este descris) cu adjunctul său (ăsta e mai aproape de normalitate, în final "se dă cu trupa", cum se zice) şi răcanul necopt dar plin de noroc ... sau poate mai mult decît noroc ... rămîne să vedeţi ce şi cum prin lecturarea cărţuliei ... şi planeta impunătoare, care într-un răstimp scurt a trecut de la un aproape-paradis la o planetă a morţii (de aici titlul), aruncînd în joc toate forţele spre a-i îndepărta pre orkii cei lacomi dar şi pe trupeţii încăpăţinaţi ai Pămîntului, luptători întru slava nemuritorului şi putredului (la propriu) Împărat al Terrei: iluzii optice, zombi, rîuri şi lacuri de acid, nisipuri mişcătoare la minut, cutremure, lavă, plante otrăvitoare, insecte bezmetice, nebunie.

 Per total, o poveste drăguţă, scurtă, şi care nu necesită cunoştinţe deosebite despre universul Warhammer în întregul său. Este ca şi cum am citi o carte de genul Podul peste rîul Kwai: cam ştim cine-s răii, intuim cine-s pozitivii, toate reies din context, şi nu e nevoie să ştim prea multe despre al doilea război mondial, nemaivorbind de cuceririle japoneze şi despre sfera lor de coprosperitate. E de ajuns să privim filmul (recte, să citim cartea) şi să fluierăm veseli marşul colonelului Bogey de la început...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu