În primul rînd, se pune întrebarea: îl cheamă Stephen Donaldson sau Stephen Donaldsonson? Pentru că în antetul fiecărei file din stînga apare numele autorului în varianta a doua, cu doi de son ... O fi vreo poantă pe care eu n-o pricep, sau pur și simplu e doar un tiraj nefericit, vîndut la preț redus (10 lei) în timpul tîrgului Bookfest 2012.
O să expediez cartea aceasta foarte repede, pentru că nu mi-a plăcut nici cît negru sub unghie. A început promițător, cu descrierea trăirilor personajului nostru principal, Thomas Covenant, suferinde de lepră. Pe urmă a continuat cu alunecarea în vis, chipurile, adică în lumea fantastică în care se petrece acțiunea; nu e un lucru nou, parcă și seria Amber a lui Zelazny avea același stil de a intra în miezul întîmplărilor.
Doar că lumea asta nu mă convinge deloc.
Cîteva sute de pagini citite pentru nimic.
Se vede treaba că e greu să ieși din tiparele stereotipe oameni plus elfi plus dwarfi versus goblini plus orci plus trolli (asta e repartiția standard din bătrînul Warcraft 2, moștenire directă de la și mai bătrînul Tolkien) și să-ți și iasă ceva interesant.
Nici măcar nu-mi poate fi milă de bietul Covenant Necredinciosul (ehe, și cînd te gîndești că în engleză covenant înseamnă legămînt, like in the Ark of the Covenant zis și Chivotul Legămîntului, ceea ce ne duce direct la Raiders of the Lost Ark, dar asta-i deja din altă ligă ...)
Presupun că în celelalte romane din ciclu Thomas o să sufere și alte accidente (aici a fost vorba de o mașină de poliție gata să dea peste el) pentru a ajunge în lumea Tărîmului. (Da, seamănă a pleonasm, dar n-am ce face, așa l-a botezat Donaldson).
În fine ... mult succes pentru cine se încumetă la continuări. Eu nu mă număr printre ei.
E cam greu să-ți fie milă de un personaj care își începe aventura cu un viol. Cum zice psihiatrul, orice bărbat poate fi violator, dar numai unii sunt. Și e greu să fii empatic, sau milos, sau simțitor față de un violator, și să ții cu el când se bate cu sabia cu nuș ce creatură.
RăspundețiȘtergere